marți, 11 decembrie 2018

Iubirea cea mai mare



Sunt plin de tine daca pleci de-acasa, cu tine vesnic m-as impovara, cand, noapte-zi, peretii ma apasa eu, sub sprancene port privirea ta. Absenta ta ca streangul sub barbie ma strange, daca tu te-ndepartezi, iar mana stanga parca-mi e pustie tragandu-mi inima catre zapezi. O umbra sant, atunci cand tu n-ai umbra, incuviinteaza umbrei care sant sa nu se teama cand cu tine umbla oriunde pui piciorul pe pamant. La paginile scrise inainte de ceilalti orbi care-au putut vedea adaug ca iubirea reaprinde si ochii tai,aici, in fruntea mea. Caci asta e iubirea cea mai mare, sa vezi cu ochii celuilalt, adanc, iar cand nu e cu tine si te doare Sa-i simti in ochii tai pe-ai lui cum plang. Asa simt eu acum cand esti departe si nu mai stiu e noapte sau e zi, te tin aici pe viata si pe moarte, te vad ca ma si tem ca vei orbi. Din ochii tai mi-i fac pe-ai mei acasa, ca pe-o lumina vie te astept, dar stanga mea, de dorul tau, ma lasa, zmulgandu-mi parca inima din piept. Nici nu mai stiu, e iarna sau e vara, privirile ni s-au unit de tot raman aici, dar am fugit afara, te-as parasi cumva, dar nu mai pot. Zapezi si flori traiesc impreunate, miracol si cosmar, la fel, asa, cutitul altii mi-l infig in spate, Tu ai privirea in privirea mea. Si poate ca aceasta e iubirea, nu numai gelozie si asalt, ci sa-ti modifici intr-atat privirea incat sa vezi la fel ca celalalt. Profetii insa iata ce-mi arata : te sorb din ochi, precum si tu ma sorbi, si ne vom cheltui lumina toata, ingenunchind sub cer ca niste orbi.

luni, 19 noiembrie 2018

Invitatie

Albastru


Albastru
   de Camelia Stan

Albastrul tau, albastrul meu, E vis, si cer si...Dumnezeu! Si nu sunt, nici ...intinse ape, Atat de-albastre si...de-aproape! Albastrul tau, albastrul meu, Cutreiera si ce sunt eu, Si trup si fapte si cuvinte, Si regasiri si juraminte! Albastrul tau, albastrul meu, E pescarus si...curcubeu! Albastru e si...gandul meu! Aici, departe si...mereu! Albastra e si departarea, Si zarea cerului si...marea, Albastru e... si gandul tau, Albastra slova de stilou! Albastra e si...noaptea mea, Privita calm...de sub perdea, Si-astept sa te gasesc doar eu, Albastru-n...infinitul meu!

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

La revedere, toamna


Ne-am bucurat de roade și ne-am speriat de răcoarea nopților de toamnă. Dar toamna a plecat după dealuri, mai la sud. Inevitabil, iarna și-a întins mantia albă. Am scos la îndemână fularul, manușile și căciula. Cu speranța că ne întâlnim și la anul, la revedere toamnă!