marți, 30 noiembrie 2010

România, dă un semn de viaţă!



O campanie pentru toţi cei care cred că nu este totul pierdut în Romania.

Filmează, fotografiază şi trimite imagini cu locul tău de suflet din România. Scrie şi câteva rânduri în care să ne spui de ce îţi place acest loc şi care este povestea din spatele lui. În acelaşi timp, trimite-ne imagini şi cu locurile din România de care îţi este ruşine şi pe care ai vrea să le schimbi dacă ţi-ar sta în putere.

Citeste mai multe pe Antena 3 (sursa).

Lucru nemtesc

luni, 29 noiembrie 2010

Alaturi de ingeri - omagiu unui zburator din Barlad

Perversa de Chisinau ...

Ori suntem comunisti , ori nu mai suntem !

(de la Cezara)

luni, 22 noiembrie 2010

Intre tricolor si lumina


Foto : bungust.com

Dispret pentru simbolurile romanesti recunoscute pe orice meridian al Pamantului ?
Megalomanie ?
Poate ! Sigur atitudine din categoria "Ciocu` mic ! Acum noi suntem la putere !"

Astept ziua in care vom primi gratis portocale , sa pot spune in sinea mea "Ce bine traiesc !" Sau , poate doar visez . Probabil orice fruct va trebui vopsit portocaliu , altfel va fi interzis . Sau , mai rau , vom primi ochelari ca la cinematografele 3D . Desigur , ochelari portocalii !

Pentru cei ce-au uitat ...


Pentru romanii care nu mai vad luminita de la capatul tunelului , o recomandare .
Mergeti la Bucuresti si luati lumina ! Portocalie ...

Pe aceiasi tema :
POPORUL UDREA ROMANIA STIMA NOASTRA SI MANDRIA

Scrie cronicarul

Si o poza traznet de pe Nu traim de doua ori !


Mai aveti cuvinte ? Sa aud comentarii despre fotomontaj .
Nu-i asa ca e superb ?

-.-

duminică, 21 noiembrie 2010

vineri, 19 noiembrie 2010

O zi perfecta ?!

Ortodoxia ne ţine pe loc?



Istoricul Neagu Djuvara spune că, dacă ar avea cu 20 de ani mai puţin, ar can­di­da la preşedinţia României şi şi-ar asuma ca principal obiectiv readucerea Basarabiei între graniţele ţării. Crede însă că e prea târziu să se mai apuce de politica activă şi observă că printre cauzele rămânerii în urmă a României se numără şi apartenenţa ei la ortodoxie, plus argumente prin care demonstrează cum şi când s-au aşezat liderii români „cu fundul în două luntrii".


Citeste articolul integral scris de SABINA FATI in Sursa .

joi, 11 noiembrie 2010

Atitudine

Trebuie sa invatam de la altii :

“În Germania, au venit mai întâi să-i ridice pe comunişti şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după evrei şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram evreu. Apoi au venit dupa membrii de sindicat şi nu am luat atitudine, pentru că nu eram membru în niciun sindicat. Apoi au venit după catolici şi nu am luat atitudine, pentru că eram protestant. Apoi au venit după mine, dar, în acel moment, nu mai rămăsese nimeni care să ia atitudine pentru mine”

Martin Nimoeller

Sursa

duminică, 7 noiembrie 2010

Religia în şcoală

"Religia e o componentă de anvergură a universului spiritual al omului, deci e de neconceput absenţa ei din spaţiul formator care e şcoala. O imensă parte din cultura umanităţii (literară, filosofică, muzicală, grafică: pictură/sculptură), din toate epocile, e întemeiată pe relaţia dintre om şi Transcendenţă. Nenumărate cărţi, simfonii, tablouri, statui, de azi sau de ieri, conţin direct sau indirect trimiteri la zona Sacrului (personaje, locuri, spuse, acţiuni). Un tînăr care iese din liceu fără a avea habar cine e Iov sau Moise, Ioan Botezătorul sau Maria Magdalena, ce semnifică Iona sau Abel şi Cain, Mahomet sau Buddha, Tao sau Allah - nu e decît un (neo)barbar, un om incomplet, o fiinţă străină de o vibraţie care fascinează de mii de ani sufletul omenesc.
Eu văd locul religiei în şcoala românească pe două paliere: unul al informării echidistante, exhaustive (desigur, sumar, şi de-a lungul anilor) şi celălalt, al educaţiei religioase propriu-zise.
Pentru primul palier, consider că e absolut necesară o materie obligatorie numită Religiile lumii, în care să fie prezentate, cu imparţialitate ştiinţifică, cele cîteva mari religii ale omenirii de azi, sub toate aspectele. Vor fi expuse (treptat, în diverşi ani de studiu) miturile fondatoare ale acelor religii, personajele esenţiale, istoria pe scurt, practici, rituri, sărbători, simboluri, clădiri/monumente semnificative, mari personalităţi etc. Elevul va avea, astfel, un tablou al diversităţii credinţelor religioase şi va fi ferit de dogmatism. Va şti, putem spune, pe ce lume trăieşte.
Pentru celălalt palier, e de dorit existenţa unor ore opţionale (pînă la 14 ani, pe baza deciziei părinţilor; după 14 ani, pe decizia elevului) de Educaţie religioasă (catehizare), departajate (conform opţiunilor existente) pe culte/confesiuni: ortodoxă, catolică, adventistă, baptistă, protestantă, luterană, mozaică, islamică etc."

Ivatamantul religios in Europa .
Citeste articolul integral scris de George Pruteanu in sursa .

-.-

Ţigani sau romi?

"Cuvîntul rom e de origine ţigănească. În limba ţigănească înseamnă "om, persoană".
Vocabula nu a apărut după 1989 ci, vizibil, după Primul Război Mondial (în perioada interbelică au existat organizaţii şi publicaţii care foloseau, în denumire, cuvîntul rom, în paralel cu altele care-l foloseau pe cel tradiţional, ţigan). Motivaţia de atunci era foarte similară cu cea invocată după 1990: încercarea de scoatere a etniei de sub incidenţa conotaţiilor peiorative ale cuvîntului ţigan. Nu cred că e o soluţie deşteaptă, pentru că o ameliorare ar fi schimbarea realităţilor, nu a cuvîntului care le denumeşte. Cum ar fi ca acei români care sunt prost văzuţi în Italia, de exemplu, să pretindă că ei nu mai sunt "români", ci "daci" sau "vlahi"?!
În ceea ce ne priveşte, ca naţiune, cuvîntul generează confuzie pe plan internaţional. Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice şi de etimologie. Ei fac o asociere firească (şi justă!) între terminaţia -ia / -(an)ia şi ţara (= naţiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = "ţara briţilor, a englezilor"; Mauretania = maur + (et)ania = "ţara maurilor", deci România = rom + ania = "ţara romilor". E incorect. Se creează o falsă direcţionare. După cum incorectă a fost acceptarea, din acelaşi motiv, a schimbării prescurtării pentru România din ROM (care trimitea imediat gîndul la ROMa, la romanitate, la latinitate - noi suntem o parte din ceea ce se numeşte "Romania", adică teritoriul impregnat de civilizaţia şi limba Romei Antice), în ROU (din franţuzescul Roumanie), prescurtare care nu mai sugerează nimic necunoscătorului şi care naşte întrebarea: de ce abrevierea unui cuvînt românesc să se realizeze din... franceză?
Nu poţi interzice existenţa unui cuvînt prin lege. Dar poţi emite norme metodologice, similare, mutatis mutandis (schimbînd ce e de schimbat), cu cele aplicate Legii 26/1990 (art. 39) în legătură cu "filtrarea" folosirii abuzive a cuvintelor academic sau naţional, în sensul că în documentele româneşti oficiale (inclusiv manuale şcolare etc.), termenul de utilizat să fie ţigan, fără nicio nuanţă depreciativă. E nelogic să impui limbii române să numească o etnie cu un cuvînt al acelei etnii: spunem francezilor francezi, nu "franse"; spunem nemţilor/germanilor nemţi/germani, nu "doici"; belgienilor belgieni, nu "belj" ş.a.m.d. Zeci de cărţi referitoare la această etnie, de la Cantemir şi Kogălniceanu pînă în zilele noastre, cu autori dintre cei mai respectabili, au folosit cuvîntul ţigan; iată doar cîteva pe care le am la îndemînă: Les Tsiganes (C.J. Popp, 1930), Ţiganii - între ignorare şi îngrijorare (Elena şi C. Zamfir, 1993), Istoria ţiganilor (L. Cherata, 1994), Ţiganii în istoria româniei (V. Achim, 1998).
În aceeaşi direcţie, ar trebui militat pentru eliminarea senzaţiei de "incorectitudine politică", de "eroare", pe care o au unii vorbitori, care, după ce folosesc cuvîntul natural ţigan, se corijează repede: "pardon, rom!". Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele comunităţii ţigăneşti (sau/şi, de ce să n-o spunem: problemele create de mulţi din această etnie) nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem situaţia la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă cu totul altfel: prin educaţie îndîrjită, prin programe iscusite, prin respectul legii."

George Pruteanu

Sursa

Piticul cu fibra morala defecta ?

Ca sa-l parafrazez pe "cunoscutul" eseist ... intai sa mori si apoi sa te vedem la TVR , Andrei Cornea .
Pe banii mei (platesc taxe!) , cine-mi face educatie culturala !
Din bun simt , ar fi trebuit sa te abtii , macar astazi , domnule elitist .
Esti o mediocritate crescuta in umbra lui Paul Cornea si atat .
Google te-a gasit ... in rest esti un nimeni ! Un frustrat !
Ai mancat de la magazinele "partidului" si probabil a fost stricat .
Uimitor ! Fii de demnitari comunisti , veniti sa ne serviti noua anticomunismul .
Generatia voastra a distrus Romania !


Mai jos o cronica a emisiunii TVR .

TVR, la ora inmormintării:
”Mediocrul” Paunescu nu a fost poet, ci ”versificator”

"Exact la ora cînd Adrian Păunescu se pregătea pentru întîlnirea cu pămîntul, la TVR se transmitea în direct, azi, o emisiune în care poetul era făcut praf și pulbere, cu largul concurs al unuia dintre adversarii săi cunoscuți, calitate pentru care a și fost invitat, de altfel, la postul public.

Concret, emisiunea ”Ultima ediție”, de azi, a TVR, l-a avut în studio pe eseistul Andrei Cornea, un intelectual plasat în mod clar într-o tabără adversă lui Păunescu, și care l-a tocat mărunt, inclusiv prin lipirea etichetei de poet mediocru pe care nici Eugen Barbu nu îndrăznise să i-o pună, în celebra sa campanie anti-Păunescu din ”Săptămîna”.

Cornea și-a manifestat deschis, între altele, satisfacția pentru modul în care Traian Băsescu s-a dus îmbrăcat la catafalcul poetului, în pulover bleu, sugerînd că președintele a vrut să dea un mesaj de distanțare față de marele dispărut: ”măcar s-a afișat în pulover și nu în haină, ceea ce poate reprezenta un mic bemol pus la cheie”. El și-a exprimat, de asemenea, indignarea că artistul a fost depus la Ateneul Român, spunînd că guvernul ar fi trebuit să aibă un cuvînt în această chestiune, pentru că ”Ateneul nu aparține oricui, nu e o instituție privată și eu cred că s-a depășit o limită și nu e bine ca tineretul să vadă asemenea lucruri”.

Cornea a continuat, în aceeași notă, desființîndu-l din punct de vedere literar pe artist: ”El era un poet mediocru, avea un geniu însă, un geniu histrionic, malefic, de manipulator de mase, el a instituit cultul conducătorului, a insuflat acestui cult o mistică și un delir naționalist care a prins, a devenit o mistică-surogat într-o țară în care totul era surogat. Pentru că erau niște adolescenți cărora el le insufla acest delir și rezultatul era că ei creșteau cu șovinismul, naționalismul și reducționismul mintal al omului nou...”. Cornea a mai spus că poetul a fost un privilegiat și după 1990, evocînd cariera sa politică în PSM și PSD.

”Pe vremea aia, să nu uităm, singurul om care mai vorbea la televiziune în afară de Ceaușescu era Păunescu. Mă revolt cînd aud că se spune că a fost și un patriot, iar în revista Flacăra promova tot felul de impostori care descopereau perpetuum mobile sau panacee...Și Stalin făcea din cînd în cînd lucruri bune, îi considerăm, acum, pe toți eroi naționali?”. ”În ce țară trăim, dacă s-a ajuns ca Păunescu să fie comparat cu Eminescu?” s-a întrebat, Cornea, retoric. ”Pentru foarte multă lume, poezia sa simplă, elementară și sentimantală, cu tentă patriotică, a lui Adrian Păunescu, e singura poezie pe care o pot înțelege. Pe Nichita Stănescu sau pe Ileana Mălăncioiu nu îl înțeleg, dar pe Păunescu îl înțeleg. Era un foarte bun versificator, dar asta nu înseamnă că ești poet și sunt mulți oameni care nu fac distincția asta” a conchis eseistul. Cît despre eșecul său la alegerile uninominale din 2008, la Senat, Cornea a declarat, sec, în finalul emisiunii, ”ar fi trebuit să moară întîi și după aia să candideze” (B.T.I.)

URMARITI INREGISTRAREA EMISIUNII - DEZMATUL INCEPE LA MINUTUL 30."


Sursa

Albatrosul




Albatrosul
de Charles Baudelaire

Ca să le treacă vremea, matrozii, cîteodată,
Prind albatroşi, mari păsări pe-albastra mării cale,
Care-însoţesc statornic, cu zborul lor agale,
Corabia de-abisurile amare clătinată.

Pe scîndurile punţii abia zvîrliţi şi, parcă,
Din regi ai înălţimii, ajung sfioşi, stîngaci:
Aripile lor albe le tîrîie, malaci,
Ca două vîsle blege legate de o barcă.

Împleticit şi jalnic, el, ce prin nori ţîşnea
Semeţ cîndva, e-acuma batjocorit şi hîd!
C-un băţ lovindu-i ciocul, matrozii, unii, rîd,
Alţii cu cîrja-îl strîmbă pe-ologul ce zbura!

Poetul e asemeni cu prinţul înălţimii
Ce-înfruntă şi furtuna şi-arcaşul cel pervers;
Surghiunit pe pămînt, în huietul mulţimii,
Aripile-i gigante-îl împiedică la mers.

Traducere de George Pruteanu


L'ALBATROS

Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage
Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
Le navire glissant sur les gouffres amers.

A peine les ont-ils déposés sur les planches,
Que ces rois de l'azur, maladroits et honteux,
Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
Comme des avirons traîner à côté d'eux.

Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
Lui, naguère si beau, qu'il est comique et laid!
L'un agaçe son bec avec un brűle-gueule,
L'autre mime, en boitant, l'infirme qui volait!

Lacrimi si flori


"Miroase a lemn , a om si vesnicie"


Punctual la intalnirea cu istoria , poetul a fost punctual si la intalnirea cu destinul .
Ma consoleaza gandul ca ai trecut in nemurire , Maestre !
De-ar fi posibil , ti-as darui timp ...
Generatia in blugi te saluta !

Niciun alt politician roman nu va mai strange laolalta atatia oameni , atata iubire , lacrimi , flori si regrete .

vineri, 5 noiembrie 2010

Liniste ...

Doamne, daca-mi esti prieten

Daca nu era roman , emigra in Romania !

O zi trista ... S-a stins FLACARA !

Spiritual , Romania moare incet ...



Astazi dimineata , la 7:15 , inima poetului Adrian Paunescu (n. 20 iulie 1943) a incetat sa mai bata .
Condoleante familiei , condoleante romani !





Culese de pe net ...
“Blestemat să iubească mereu o ţară în care nebunii clocotesc de ură, Adrian Păunescu şi-a hrănit zorile numai cu amurguri. Şi azi pleacă. El n-a murit, el este un râu care a coborât în propriile izvoare înmiresmate. Ca să se schimbe acolo în coloană dorică alături de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Mircea Micu şi alţii, spre a ne sprijini în eternitate acest pământ românesc gata să se scufunde. Păunescu s-a născut ca să moară şi să nu doarmă, ci să vegheze în eternitate la dăinuirea neamului său. Sunt convins că e mult mai viu decât mulţi dintre noi. Odihnească-se în pace!” Fănuş Neagu

"Cred că el va rămâne în poezia românească pentru poeziile sale cu tentă bacoviană. Destinul său e absolut dramatic, pentru că poetul Adrian Păunescu şi-a subminat destinul de scriitor. Şi-a acoperit gingăşia cu care-l înzestrase natura cu materia care deborda din el" Mircea Dinescu.

"Te condamn la viaţă veşnică, poetul meu!
Maestre, ne vom vedea în altă dimineaţă." Gheorghe Florescu

"Un om de o valoare greu de restrans in cuvinte. Un monument, un poet de geniu, un simbol al dragostei de neam." Adrian Nastase



-.-

miercuri, 3 noiembrie 2010

De la un cardiac, cordial





Adrian Paunescu: in serviciul dv.


De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă.

Sursa

Sala de forta pe roti

Sala de forta , epoca de piatra sau masina ecologica ?





-.-

marți, 2 noiembrie 2010

Atatea minti luminate ...

Auzim adesea ca poporul roman este destept , ca are "varfuri" mondiale , ca suntem autorii unor inventii care au schimbat destinele umanitatii .
Asa o fi ! Urmatorul film vine sa intareasca ideea ca suntem un popor "ales" .



Din pacate , vremurile pe care le traim conduc catre o alta ipoteza . Atatia oameni inteligenti si totusi atata prostie !?
Zeci de facultati de economie , sute de profesori , zeci de mii de absolventi de studii economice si suntem intr-un dezastru financiar .
Eram datori si inainte de `89 , dar atunci aveam o economie care producea . Industrie , agricultura , turism ...
Acum ?
Doar "spalatoriile" de bani mai functioneaza . In rest ?
Romanului ii ramane speranta si leturghia de duminica .
Eventual , "iesirile din sistem" a pensionarilor .

Cand , cum si cu ce vom revigora economia omorata de prostia unor conducatori , cu sprijinul unor organisme financiare internationale si a unor asasini economici ?

S-a tot vorbit de asasinii economici, s-au facut documentare, s-au scris carti. Noua, romanilor, ni s-a parut ca este o chestiune care-i priveste pe altii. Noua nu are de ce sa ni se intample. Pentru ca ne-am crezut europeni. Si noi, si grecii, si bulgarii. Asasinatul economic, ne-am inchipuit, e doar pentru tarile din America latina, pentru fostele state sovietice, precum Ucraina.
........
Conform unor analisti economici, FMI este arma financiara a asa-intitulatului Guvern Mondial, care are rolul de a conduce lumea dintr-o singura sursa, iar pentru asta trebuie sa prabuseasca mai intai economiile tarilor care nu fac parte din elitele care constituie acum acest guvern planetar ce va instaura noua ordine mondiala, sociala, culturala si, mai ales, economica. Iar arma aceasta mortala se afla in mainile unor asasini economici ca Jeffrey Franks.


Am citat framente dintr-un articol scris de Mihail Fagarasanu in agentia.org

Citeste articolul integral in sursa .