sâmbătă, 23 aprilie 2011

A plans si cerul


Duminica 10 aprilie , ultima zi cand l-am vazut in viata , nu s-a trezit .
La capataiul sau am povestit ore in sir cu mama si Zoita .
Seara tarziu , la plecare , in timpul vorbelor de bun ramas , ochii i-au lacrimat , semn ca intelegea ce se petrece , dar nu putea sa reactioneze . Desi am inteles ca este un drum fara intoarcere , am sperat ...
Credeam ca mie nu mi se poate intampla , dar marti pe seara , tata plecat intr-o lume mai buna "unde nu-i durere sau intristare" .
De atunci a plouat fara incetare . Miercuri , joi , vineri .
Vineri , in jurul orei 14 , il conduceam pe ultimul drum . Vant rece si ploaie ca de toamna . Stropi reci si lacrimi siroiau pe obraji . L-am condus catre locul de veci printr-o mare de noroi . Ploaia si vantul s-au oprit . Mi-l amintesc pe tata dormind in groapa . Linistit , ca dupa o zi lunga de lucru . Am plans cu totii , a plans si cerul si pamantul .
In drum spre casa a iesit soarele . Ti-a parut rau ca ai murit tata !
Sa-ti fie tarana usoara si sa-ti gasesti linistea , acolo , intre ingeri .
Iti sarut dreapta si inima .

Dumnezeu sa te ierte !



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu