duminică, 23 februarie 2014

Singuratate




Nu cred că există moment mai dureros decât cel în care sufletul tău șoptește că se vrea îmbrățișat, iar brațele tale n-au ce cuprinde în ele.

Dincolo de vise



Timpul poate îmbătrâni chipuri dar niciodată suflete și, oricât de mult ne-am schimba, întotdeauna vom fi cei pe care ni-i înfățișează sufletul.

Distanta

Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
-Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Niciunul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere!
Mahatma Ghandi

sâmbătă, 15 februarie 2014

Doi








Durerea o putem suporta şi singuri, dar, pentru a fi fericiţi, este nevoie de doi.
Elbert Hubbard

luni, 3 februarie 2014

Adevăruri ce doboară


Contraste - Virgil Carianopol 

Sunt bucurii care-ntristează, 
Sunt întristări ce fericesc, 
Sunt zile fără de lumină 
Şi nopţi adânci ce strălucesc. 

Sunt adevăruri ce doboară 
Şi sunt minciuni care ridică, 
Sunt împărați, atotputernici 
Ce însa tremură de frică. 

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă, 
Dar când s-au stins parcă n-au fost, 
Palate care nu pot ține 
Cât o cocioabă adăpost... 

Sunt oameni albi pe dinafară, 
Dar negri în adâncul lor 
Şi negri în afară, negri, 
Da-n ei de-un alb strălucitor. 

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea, 
Dar şi amaruri ce-ndulcesc 
Sunt nedreptăţi care îndreaptă, 
Dreptăţi care nedreptăţesc. 

Sunt multe contradicţii, multe: 
Sunt uri adânci ce nasc iubiri, 
Sunt suferinți ce-aduc lumină 
Şi fericiri nefericiri!