vineri, 27 martie 2020

In asteptare








”Mă doare primăvara asta. Ne doare pe toți. Dar unii dintre noi nu au apucat s-o mai vadă, nici măcar de la fereastră. Gândiți-vă la asta! Și, dacă vom iubi viața, protejând-o de tot ce ar putea-o răni, ea va învinge. În așteptarea altor primăveri!...”
Dara Codescu

joi, 26 martie 2020

Striga


Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...

Sfârşitul lunii pare un coşmar când apar facturi
Alor tăi le dispar banii din buzunar.
Aceeasi placă stricată se aude în casa iar;
Păi de unde bani, de unde bani, de unde bani?
Îi spui: "Mamă, nu sta supărată aşa,
Tată haide te rog să fim iar familia"
Care duminica se strângea la masă
Şi din mai nimic bunica ne făcea mâncarea cea mai gustoasă.
Hai mamă lasă, nu plânge, o să ne iasă,
Tată te rog să nu bei tot ce-avem prin casă.
Chiar dacă n-avem banii de întreţinere
Cu bonurile de masă nu-ti cumperi altă familie!...

Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...

Taicătu' ţipă întruna ştii bine, nu îi tace gura,
Cică la el nu e hotel şi poate că îţi trage una
Îi trânteşti uşa-n nas, îi zâmbeşti fals,
Se pare că vă cam duceţi unu' pe altu' de nas
Îi spui: _Hai gata mă tată că m-ai terorizat
Nu tre' să-mi spui de zece ori, am înţeles, câcat.
Maicăta se uită ciudat, eşti prea distrat...
Te întreabă mereu dacă eşti beat, dacă ai fumat...
Da' tu n-ai mai băut de mult, de unde bani de club?
Ce droguri mă nene că până şi tutunu-i scump...
Ochii roşii sunt de la oboseală,
Cum să faci şi tu un ban, te chinuie seară de seară!...

Şi strigă, strigă când ţi-e dor...
Încet mă laşi şi mor...
Ca un copil s-o iau de la capăt să sper...
Şi strigă, strigă doar la cer
Să mă ridic să sper.
Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...

luni, 23 martie 2020

Cu drag...



Timp adunat, scurs intr-un ceas
Azi doar intentia a mai ramas
Un pas in fata, doi inapoi

Ce lucruri simple ca la refren
Nuante de rosu puse in desen
Cate-ti lipsesc, nu le mai am

Mai spune-mi o data
N-ai vrea
Doar masina timpului
Ne-ar salva

Sub cheie-ti pune inima
Cand un barbat iti spune cu drag
Frumoasa mea

Blocheaza lacatul doar ea
Femeia care te lasa sa fii
Copil langa ea

M-am ratacit si te-as ruga
Sa m-aduci inapoi la cum era
S-a risipit increderea

Striga mai tare frica noastra, de fapt
Sa mai fim singuri sigur am uitat
Ce ne-a legat iti amintesti

Mai spune-mi o data
N-ai vrea
Doar masina timpului
Ne-ar salva

Sub cheie-ti pune inima
Cand un barbat iti spune cu drag
Frumoasa mea

Blocheaza lacatul doar ea
Femeia care te lasa sa fii
Copil langa ea

Sub cheie-ti pune inima
Cand un barbat iti spune cu drag
Frumoasa mea

Blocheaza lacatul doar ea
Femeia care te lasa sa fii
Copil langa ea

duminică, 22 martie 2020

Unde



Te întreb prea des care-i drumul
Şi dacă bine-ai ales,
Atunci cînd cazi şi e prea greu să te ridici
Şi strîngi din dinţi,
Te gîndeşti prea mult la trecut şi numai de bine parcă iar te minţi
Si ştii că ai un plan şi planul tău e viaţa ta.
Din care rupi fără să ştii ani cu ani
Şi-ai vrea să fii acolo unde,
Cineva mereu te-aşteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută,
şi vezi zîmbete nu doar în fotografii.
Anii trec neobservaţi, parcă vor să fie uitaţi şi rămîn tot mai puţini,
Ai schimbat prea mulţi găzdaşi însă printre cei rămaşi sunt nostalgie si-un şir de insomnii,
Eşti lacăt fără chei, avem acelaşi stil dictat subtil de părţile de unde venim,
De unde-i…

Punct


"Moartea pune punct si iubirilor, si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit sau cu cat a luptat. Mai are timp, poate, doar sa regrete ca n-a iubit si n-a luptat destul..." 
Octavian Paler.

miercuri, 18 martie 2020

Crucea Eroilor



Informatii suplimentare. 

Muzeul Hermitage



Fondat in 1764 de Imparateasca Ecaterina a II-a a Rusiei, Muzeul Hermitage are cea mai mare colectie de tablouri din lume, peste 3 milioane de opere de arta. Este format din sase cladiri spectaculoase folosite in trecut ca resedinte imperiale pentru imparatii rusi: Palatul de Iarna, Micul Hermitage, Vechiul Hermitage, Noul Hermitage si Teatrul Hermitage.

joi, 5 martie 2020

Iubirea cea mai mare





Adânca privire
                          de Adrian Păunescu

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.

Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţeaza umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată :
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

vineri, 28 februarie 2020

Tu! Canta cu mine!



Sing It With Me

I keep seeing you lately
Singing your favorite songs out loud
And it's making me go crazy
Wish that I could take you out
Oh, I can't afford it
But I can write a song and record it
Give it to you and wait and hope that

Maybe you could call me?
Call me, won't you?
Tell me that you want me
And maybe I could play for you
Play for you tonight

And maybe you could sing it with me
Do-do, do-do-do, do-do-do, do-do-do
Do-do, do-do-do, do-do-do, do-do-do
Do-do, do-do-do, do-do-do, do-do-do-do
And maybe you could sing it with me

I've been thinking for hours
Maybe my head's in the clouds
But I could steal you some flowers
And ask if I could take you out
Oh, I can't afford it
But I can write a song and record it
Give it to you and wait and hope that

Maybe you could call me?
Call…

vineri, 21 februarie 2020

Sa crezi!

... in destin!



I, I who have nothing
I, I who have no one
Adore you, and want you so
I'm just a no one,
With nothing to give you but Oh
I Love You

He, He buys you diamonds
Bright, sparkling diamonds
But believe me, dear when I say,
That he can give you the world,
But he'll never love you the way
I Love You

He can take you anyplace he wants
To fancy clubs and restaurants
But I can only watch you with
My nose pressed up against the window pane
I, I who have nothing
I, I who have no one
Must watch you, go dancing by
Wrapped in the arms of somebody else
When darling it's I
Who Loves you

I Love You
I Love You
I Love You

Originalul... Tom Jones - I who have nothing

Editare 22.02.2020
Am adaugat versurile, link catre original si filmul complet (4K), pentru ca si continuarea era plina de emotii.

sâmbătă, 8 februarie 2020

Scrisoare mamei




SCRISOARE MAMEI
                                                                        de Serghei ESENIN 

Tu tot mai trăiești, bătrană mamă? 
Ție cu supunere mă-nchin! 
Mica-ți casă, seara de aramă, 
Lumineze-o pașnic și senin. 

Mi se scrie că ești tulburată, 
Ca ți-i dor de mine ne-ncetat, 
Că ades bați drumul, suparată, 
În paltonul vechi și demodat. 

În albastre seri ți se năzare - 
Gând pustiu, ce lacrimei da val - 
Că la crâșma, într-o-ncăierare, 
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal. 

Mamă, nu-i nimic! Delirul fură 
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd; 
Nu-s bețiv chiar în așa măsură, 
Ca pierind, să nu te mai revăd. 

Ca-n trecut mi-i inima duioasă, 
Am un vis, un vis pe care-l storc: 
Să mă smulg din dorul ce m-apasă 
Și la noi acasă să mă-ntorc. 

Eu voi reveni pe când rasfață, 
Pomii-n floare, satul meu tăcut. 
Dar să nu mă scoli de dimineață, 
Cum opt ani în urmă ai făcut. 

Nu trezi deșertăciunea crudă, 
Nici regretul că mă risipesc. 
Prea devreme, pierdere si trudă, 
Mi-a fost dat trăind să pătimesc. 

Să mă rog tu nu-mi mai da povețe! 
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost. 
Numai tu-mi ești reazem la tristețe, 
Numai tu dai vieții mele rost. 

Fieți deci neliniștea uitată, 
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat, 
Nu mai bate drumul, supărată, 
În paltonul vechi și demodat. 

Traducere de George LESNEA

miercuri, 29 ianuarie 2020

Fericiti









Spun unii că lumea e a celor care se trezesc devreme. Greşit! Lumea e a celor care se trezesc fericiţi.

Infirm



Sunt, doamna mea, azi, mai infirm ca ciungii
                                      Lucian Avramescu

Scriu rar, din ce în ce mai rar, în mine
Rămân cuvintele, ca niște oase-n gât
Și nu-mi mai vine să le scriu, chiar dacă
Caligrafia-mi ține de urât

Sunt, doamna mea, azi mai infirm ca ciungii
Piciorul bont cu care-am scris s-a rupt
Și am rămas deasupra ca un pom
Uscat la coajă, viu pe dedesubt

Azi, la biroul firmelor falite
Am stat la coadă să semnez ceva
Și o cucoană, neînțelegând,
Mi-a zis să plec, hai, rând, altcineva

Eu care mă luptam în gura mare
Cu toți atleții vorbei de nimic
Sunt dat de-o parte, prigonit în silă
Bolnav de r și ț, și alte-un pic

Vorbele, clinic, se astupă-n mine
Zic doctorii c-ar fi în cap o hibă
O pojghiță și-un nerv între sinapse
Care-mi imping corabia-n derive

Mă sună-un vechi prieten, că-un dușman
Ar vrea statuia-mi frântă s-o dărâme
Ei, aș! Dacă mai am un sfert de clipă,-un an
Voi da cu el de-a dura, prin postume

Scriu rar, din ce în ce mai rar, în mine
Rămân cuvintele, ca niște oase-n gât
Și nu-mi mai vine să le scriu, chiar dacă
Caligrafia-mi ține de urât
Și eu, cel vesel, devin trist, și-atât.

29 ianuarie 2020, București

Sursa