Am reușit împreună să depășim încă un an. Unul mai special, cu tot felul de provocări. Dacă nu ne-a doborât, înseamnă că suntem mai puternici, nu-i așa?
Noul an să vă aducă în suflet linişte şi speranţă. Să fie cel mai bogat în împliniri, mai înalt în aspiraţii şi plin de succese. Să fiţi sănătoşi şi zâmbetul să vă însoţească mereu.
Refren: Vine seara lui Craciun Cu ce-i mai frumos si bun Sa primesti in dar tot ce-ai visat Cand ai sufletul curat.
Noaptea sfanta, noaptea albastra Stau copii la fereastra Cu privirea sa gaseasca Steaua care-a rasarit. Si din bolta poleita Vine-o sanie aurita Mosul cel bun plete dalbe Inc-o data a sosit.
Refren
Si se-aud colindatori De cu seara pana-n zori Fericiti cei obositi de drum Vine iarasi Mos Craciun.
Seara blanda, luminoasa Langa brad cand toti acasa Si cu cei ce le-au pe masa Fii mai darnic, fii mai bun (mai bun, mai bun).
Refren
Si se-aud colindatori De cu seara pana-n zori. Fericiti cei obositi de drum. Vine iarasi Mos Craciun. Vine iarasi Mos Craciun. Vine seara lui Craciun. Seara lui Craciun...
Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva, Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.
Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi, C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi, Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni, Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.
Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu, Şi eu încă sunt viu, Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns Pentru-o oră de plâns.
Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu, Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu, Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi, Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.
Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat, Fără pic de păcat. Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tacând Şi spitalul din gând.
Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost, Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost, Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii.
Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer, Te aştept sus în cer, Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port, Să mă ierţi ca pe-un mort.
Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi, C-am să-ţi dau nişte ani, strânşi în zile şi nopţi, Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc, Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc.
Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi, Să-ţi dau anii-napoi, Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit, Eu să mor, să fim chit.
În fiecare an vara, mama și tata își duceau fiul cu trenul la casa bunicii. Apoi se întorceau acasă cu același tren a doua zi.
Băiatul, când a crescut, le-a spus părinților:
- Sunt mai mare, ce spuneti dacă anul acesta încerc să merg singur la bunica?
După o scurtă discuție, părinții au fost de acord. Acolo stăteau pe peronul gării, făcând cu mâna, dând ultimele recomandări de la fereastră, în timp ce el continua să repete:
- Da, știu, știu, au spus-o deja de o sută de ori ...!
Trenul era pe cale să plece și tatăl a spus: - Fiule, dacă te simți brusc rău sau ți-e frică, asta este pentru tine! - și a pus ceva în buzunarul fiului său.
Băiatul era singur, așezat în vagon, fără părinți, pentru prima dată, privind curios de la fereastră. În jur, necunoscuții au împins, au făcut zgomot, au intrat în compartiment, au ieșit, controlorul a făcut comentarii despre faptul că era singur, cineva chiar l-a privit cu regret și dintr-o dată băiatul s-a simțit foarte incomod și trist, tot mai mult.
Lăsând capul jos, s-a cufundat în colțul scaunului și au început să curgă lacrimi.
În acel moment și-a amintit că tatăl său pusese ceva în buzunar. Cu o mână tremurândă a bâjbâit și a găsit o hârtie, pe care avea scris acest lucru - Fiule, sunt în ultimul vagon - ...
Acesta este modul în care în viață trebuie să-i lăsăm pe copiii noștri să plece, având încredere în ei, dar trebuie să fim mereu în ultimul vagon, astfel încât să nu se teamă.
"N-am avut o iubire întreagă, să pot spune c-am fost un om fericit. Am primit mereu doar mere mușcate și-am întâlnit numai oameni prin care am păcătuit. N-am avut niciodată o vară întreagă în care să umblu pe unde-aș fi dorit. N-am avut decât obligații și sarcini să le duc singură la bunul sfârșit. M-am legat cu mii de uitate neiertări, de locuri, de lucruri și de trecut. Am dus mereu în cârcă spre groapă, pe cineva drag, ori vreun necunoscut. De șaptezeci de ori câte șapte, n-am iertat că n-am vrut, ori nu am putut. N-am dăruit atât cât aș fi putut da, n-am avut nici curajul sa fac atâtea păcate, câte Dumnezeu mi-ar fi putut ierta. Să las în urmă lumea, să pun pentru-o altfel de viață un nou și bun început, n-am putut, ori poate n-am vrut."
CATE CEVA DESPRE CE N-AM AVUT, N-AM PUTUT SAU N-AM VRUT, de Stoica Dorina
Frumuseţea unui trandafir este şi ea o iluzie. Dar dacă îl dezbraci de această iluzie şi-l priveşti ca pe o combinaţie de cărbune şi azot, nici părerea aceasta nu-i adevărată.
De ce-ai plecat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai, Prin munţii cu păduri de brad, Oricine-ar fi - femeie sau bărbat - Potecile te duc spre Iad, Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat Cu vântu-n părul tău vâlvoi, Când nici un glas nu te-a chemat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?... Tu nu ştiai Că-n luna mai E luna primului păcat - Păcatul care dintr-o glumă Te prinde-n laţ şi te sugrumă Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie, În lada cu gunoaie?...
Opreşte-te!... Priveşte-n jurul tău... Şi dacă nu ţi-ai murdărit Pantofii de noroi, Fă-ţi cruce Şi întoarce-te napoi!... Fă-ţi cruce Fiindcă n-ai păcătuit Decât în vis... Şi visul s-a sfârşit!...
Ya no estas mas a mi lado corazón En el alma sólo tengo soledad Y si ya no puedo verte Por qué Dios me hizo quererte Para hacerme sufrir mas
Siempre fuiste la razón de mi existir Adorarte para mi fue religión En tus besos yo encontraba El calor que me brindaba El amor y la pasión
Es la historia de un amor Como no hay otro igual Que me hizo comprender Todo el bien, todo el mal Que le dio luz a mi vida Apagándola después Hay que vida tan obscura Sin tu amor no viviré
Siempre fuiste la razón de mi existir Adorarte para mi fue religión En tus besos yo encontraba El calor que me brindaba
Es la historia de un amor Como no hay otro igual Que…
La da da dee da da da da La da da dee da da da da La da da dee da La da da da dee da La da da dee da da da da da
La da da dee da da da da La da da dee da da da da La da da dee da La da da da dee da La da da dee da da da da da
Looking back on all the time we've had together You oughta know right now, if you wanna be my lover Wanna be my lover, wanna be my lover, wanna be my lover
Go ahead and take your time, boy, you gotta feel secure Before I make you mine, baby, you have to be sure You wanna be my lover, wanna be my lover, wanna be my lover
La da da dee da da da da La da da dee da da da da La da da dee da La da da da dee da La da da dee da da da da da
La da da dee da da da da La da da dee da da da da La da da dee da La da da da dee da La da da dee da da da da da
Tonight is the night You're gonna get the best I'll teach you right, I'm better than the rest Wherever you go and wherever you will be You won't forget me You won't forget me
Uh uh uh na-na-na-na You're gonna miss what I got to offer Uh uh uh na-na-na-na
When you need action, love and affection You're gonna run to me And when you're freezin' you'll search for me to be your cover When you feel lonely I'll be only one to set you free If you're man enough I'll be your perfect lover endlessly
Uh uh uh na-na-na-na Without my love you'll surely suffer Uh uh uh na-na-na-na You're gonna miss what I got to offer
Tonight's the night, you won't forget this love Relax you're mind and let your body unwind There's no more pressure no more pain
“Numai fericirile muzicale îmi dau senzaţia de nemurire. Acele zile senine în care inima ia culoarea cerului şi-n care renasc extaze sonore cu amintiri de dincolo de orizont!”
- Unde este inima ta?
Ai spus că mă iubești
Nu mai ai niciun folos pentru mine
Și m-ai lăsat în urmă, oh
Tu, tu ești cel din povestea mea
Cel care a luptat pentru mine
Acum este o minciună ...
Tu, nu mă poți iubi și lasă-mă aici
Nu, nu, nu, și tu, nu, nu poți face asta corect
O, unde îți este inima dragă
Ai pierdut-o, ai pierdut-o, în frigul nopții?
Acum dragă, pot vedea prin promisiunea ta
Știu că nu prea vrei asta
Nu mai ai nevoie de mine
Adevărul, este rănitul întristării
Când nu mai este mâine
Și acum este la revedere ...
O, tu nu mă poți iubi și lasă-mă aici
Nu, nu, nu, și tu, nu, nu poți face asta corect
O, unde îți este inima dragă
Ai pierdut-o, ai pierdut-o, în frigul nopții?
Acum, te voi iubi de la distanță
Nu suporta această existență, iubindu-te încă ...
Și tu, ai trecut la noua ta iubire
Fericită și zâmbitoare, ai noul tău fior
O, tu nu mă poți iubi și lasă-mă aici
Nu, nu, nu, și tu, nu, nu poți face asta corect
O, unde îți este inima dragă
Ai pierdut-o, ai pierdut-o, în frigul nopții?
Pentru a fi special nu trebuie sa fii perfect, ci unic. Cei care ma cunosc stiu ca sunt crestin ortodox, plimbat prin biserici si manastiri. Sunt moderat, tolerant si nu agreez excesele. Din punctul meu de vedere, credinta este ceva intim intre mine si divinitate, asa ca n-o sa vedeti la mine multe icoane sau rugaciuni. Ba chiar ma deranjeaza. In fata unei icoane este nevoie de liniste si solitudine. Nu intorc niciodata obrazul celalalt! Nu astept mantuirea (a obține iertarea pentru păcatele săvârșite - DEX) servita pe tava de nimeni, asa ca daca esti pornit sa ma convingi, mai bine renunta. Ne nastem singuri, murim singuri! Aveti grija de voi! Suntem pe cont propriu...
”Mă doare primăvara asta. Ne doare pe toți. Dar unii dintre noi nu au apucat s-o mai vadă, nici măcar de la fereastră. Gândiți-vă la asta! Și, dacă vom iubi viața, protejând-o de tot ce ar putea-o răni, ea va învinge. În așteptarea altor primăveri!...”
Şi strigă, strigă când ţi-e dor... Încet mă laşi şi mor... Ca un copil s-o iau de la capăt să sper... Şi strigă, strigă doar la cer Să mă ridic să sper. Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
Sfârşitul lunii pare un coşmar când apar facturi Alor tăi le dispar banii din buzunar. Aceeasi placă stricată se aude în casa iar; Păi de unde bani, de unde bani, de unde bani? Îi spui: "Mamă, nu sta supărată aşa, Tată haide te rog să fim iar familia" Care duminica se strângea la masă Şi din mai nimic bunica ne făcea mâncarea cea mai gustoasă. Hai mamă lasă, nu plânge, o să ne iasă, Tată te rog să nu bei tot ce-avem prin casă. Chiar dacă n-avem banii de întreţinere Cu bonurile de masă nu-ti cumperi altă familie!...
Şi strigă, strigă când ţi-e dor... Încet mă laşi şi mor... Ca un copil s-o iau de la capăt să sper... Şi strigă, strigă doar la cer Să mă ridic să sper. Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
Taicătu' ţipă întruna ştii bine, nu îi tace gura, Cică la el nu e hotel şi poate că îţi trage una Îi trânteşti uşa-n nas, îi zâmbeşti fals, Se pare că vă cam duceţi unu' pe altu' de nas Îi spui: _Hai gata mă tată că m-ai terorizat Nu tre' să-mi spui de zece ori, am înţeles, câcat. Maicăta se uită ciudat, eşti prea distrat... Te întreabă mereu dacă eşti beat, dacă ai fumat... Da' tu n-ai mai băut de mult, de unde bani de club? Ce droguri mă nene că până şi tutunu-i scump... Ochii roşii sunt de la oboseală, Cum să faci şi tu un ban, te chinuie seară de seară!...
Şi strigă, strigă când ţi-e dor... Încet mă laşi şi mor... Ca un copil s-o iau de la capăt să sper... Şi strigă, strigă doar la cer Să mă ridic să sper. Dar voi pleca să caut drumul pe care am fost cândva...
Te întreb prea des care-i drumul
Şi dacă bine-ai ales,
Atunci cînd cazi şi e prea greu să te ridici
Şi strîngi din dinţi,
Te gîndeşti prea mult la trecut şi numai de bine parcă iar te minţi
Si ştii că ai un plan şi planul tău e viaţa ta.
Din care rupi fără să ştii ani cu ani
Şi-ai vrea să fii acolo unde,
Cineva mereu te-aşteaptă unde,
Ploile mărunte spală toamnă după toamnă - praful de pe străzi,
Unde ochii care nu se văd, nu se uită, Unde dimineţi lumea se salută,
şi vezi zîmbete nu doar în fotografii.
Anii trec neobservaţi, parcă vor să fie uitaţi şi rămîn tot mai puţini,
Ai schimbat prea mulţi găzdaşi însă printre cei rămaşi sunt nostalgie si-un şir de insomnii,
Eşti lacăt fără chei, avem acelaşi stil dictat subtil de părţile de unde venim,
De unde-i…
"Moartea pune punct si iubirilor, si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit sau cu cat a luptat. Mai are timp, poate, doar sa regrete ca n-a iubit si n-a luptat destul..."
Fondat in 1764 de Imparateasca Ecaterina a II-a a Rusiei, Muzeul Hermitage are cea mai mare colectie de tablouri din lume, peste 3 milioane de opere de arta. Este format din sase cladiri spectaculoase folosite in trecut ca resedinte imperiale pentru imparatii rusi: Palatul de Iarna, Micul Hermitage, Vechiul Hermitage, Noul Hermitage si Teatrul Hermitage.
I, I who have nothing
I, I who have no one
Adore you, and want you so
I'm just a no one,
With nothing to give you but Oh
I Love You
He, He buys you diamonds
Bright, sparkling diamonds
But believe me, dear when I say,
That he can give you the world,
But he'll never love you the way
I Love You
He can take you anyplace he wants
To fancy clubs and restaurants
But I can only watch you with
My nose pressed up against the window pane
I, I who have nothing
I, I who have no one
Must watch you, go dancing by
Wrapped in the arms of somebody else
When darling it's I
Who Loves you
Scriu rar, din ce în ce mai rar, în mine
Rămân cuvintele, ca niște oase-n gât
Și nu-mi mai vine să le scriu, chiar dacă
Caligrafia-mi ține de urât
Sunt, doamna mea, azi mai infirm ca ciungii
Piciorul bont cu care-am scris s-a rupt
Și am rămas deasupra ca un pom
Uscat la coajă, viu pe dedesubt
Azi, la biroul firmelor falite
Am stat la coadă să semnez ceva
Și o cucoană, neînțelegând,
Mi-a zis să plec, hai, rând, altcineva
Eu care mă luptam în gura mare
Cu toți atleții vorbei de nimic
Sunt dat de-o parte, prigonit în silă
Bolnav de r și ț, și alte-un pic
Vorbele, clinic, se astupă-n mine
Zic doctorii c-ar fi în cap o hibă
O pojghiță și-un nerv între sinapse
Care-mi imping corabia-n derive
Mă sună-un vechi prieten, că-un dușman
Ar vrea statuia-mi frântă s-o dărâme
Ei, aș! Dacă mai am un sfert de clipă,-un an
Voi da cu el de-a dura, prin postume
Scriu rar, din ce în ce mai rar, în mine
Rămân cuvintele, ca niște oase-n gât
Și nu-mi mai vine să le scriu, chiar dacă
Caligrafia-mi ține de urât
Și eu, cel vesel, devin trist, și-atât.
Ion Minulescu
